|
In parlament | |||||||||||||
|
Buget. Una din primele legii supuse aprobării a fost o lege care prevedea acordarea a 100 de milioane de lei organizării Preşidenţiei în noul sediu la Cotroceni. Se vota, încă ca la Marea Adunare. M-am ridicat în picioare şi am zis că vom vota dar să ni se dea socoteală cum s-au cheltuit banii. O asemenea „îndrăzneală” a produs stupoare, iar un coleg, A.D., foarte agasat de îndrăzneala mea, m-a şi scuipat (fizic), probabil, gândea, o asemenea imperteninţă se cerea drastic şi fără întârziere amendată (iunie 1990). Am cerut, în plenul Parlamentului, partidelor parlamentare, Recuzarea din legislativ, a propriilor parlamentari, membri de vârf ai PCR, pentru faptul că partidul din care provin (FSN, UDMR) nu au avut această voinţa politică când a întocmit lista de candidaţi. Mare supărare a produs această cerere preşedinţilor celor două camere: A. Bârlădeanu şi D.Marţian, care au şi ripostat în plen, pe loc. In 13 si 14 iunie 1990, am fost la Bucureşti pentru deschiderea primului Parlament post comunist. Eram cazaţi cu doi deputaţi PNL (Teodor Vaida şi Marin Balaban) şi am văzut venirea minerilor la 5 dimineţa în Bucueşti. La toţi ne era frică. I-am chemat,la comisia specială de anchetă, care a organizat-o parlamentul, pentru a depune mărturie. N-au venit motivând că n-are rost. M-am dus singur, şi am depus mărturia unui deputat PDAR , Valeriu Pescaru, membru al comisiei de anchetă a "evenimentelor". In declaraţia depusă am arătat două lucruri: 1) că şoferul ministrului Moţiu, în data de 13 iunie orele 18 (aproximativ) ne-a spus „să stăm liniştiţi că vin minerii”. Şedinţa de guvern care „a chemat minerii” s-a ţinut, cel puţin, două ore m-ai târziu!, şi 2) că am văzut năvălirea minerilor pe bulevard şi corecţiile, cu bâtele, aplicate cetăţenilor. Arestaţii din 14 şi 15 iunie. Marian Munteanu După evenimentele din 13-15 iunie 1990, sute de bucureşteni au fost arestaţi şi ţinuţi închişi fără judecată. Astfel în data de 30(31) iulie 1990 am cerut, de la tribuna Parlementului „un stat de drept în care să nu mai existe excepţii” şi „o practică juridică fără excepţii şi în cazul lui Marian Munteanu”. Au dat imediat pauză. Această cerere n-a fost susţinută de nimenea altcineva şi a produs stupoare: doi deputaţi de Cluj (Al.Lăpuşan şi Iosif Timen) discutau pe coridor citez: „Auzi, ce a cerut – să-l elibereze pe Marian Munteanu; Vezi-ţi de treabă n-ai înţeles tu, cum să ceară aşa ceva?” A doua zi cei arestaţi fără judecată au fost, totuşi eliberaţi. Am întocmit, se pare, în noiembrie 1990, prima critică sistematică şi coerentă a politicii electorale a guvernării Iliescu-Roman. Politica electorală s-a dovedit catastrofală şi numai prin faptul că această politică mergea spre stânga în timp ce ţara aspira spre dreapta. "Critica" a fost scrisă şi publicată de subsemnatul pentru prima dată într-o publicaţie Rompres: - Cele 7 greşeli esenţiale a puterii politice provizorii – in „Viaţa politică şi parlamentară în România”, Anul II nr. 1, pg 10, 1-9 ianuarie 1991)
Iniaţiative legislative
| ||||||||||||
This template was provided free from www.free-templates.org