|
O lectie de viata la terminarea liceului | |||||||||||||
|
Ultima clasă de liceu părea să fie cea mai plăcută - eram răsfăţatul profesorilor de matematică şi fizică datorită performanţelor de la Gazeta de matematică şi de la olimpiadă; mă puneau să fac meditaţii cu colegii şi colegele - alt un prilej de satisfacţie juvenilă. Dar acestea n-au contat, în faţa lui Constantin Iorgovan, diriginte şi professor de istorie. Eu care am fost adus din altă clasă, ca să facă el o clasă de real de excepţie, nu mă “loveam” cu fosta lui clasă, care era „dresată” pe gustul vremurilor de atunci - mergeau la film cu clasa, ţineau şedinţe şi alte lucruri, pe care eu le-am săltat, tocmai datorită peregrinărilor forţate şi neîntrerupte până atunci. Inclusiv ..... Ultima ispravă, care poate a umplut paharul, a fost refuzul meu de a mă abona la “Scânteia tineretului”. S-a convocat o şedinţă de excludere a mea din şcoală, dar pe mine nu m-a anunţat nimenea, aşa că după masa am uitat să merg la şedinţa la care am fost convocat. Dar n-a fost nici colega mea, Viorina Caliţaridis, care era şefă de clasă, de UTM, drept care organizatorii au fost cumva debusolaţi, destul ca să afle mamă şi ca tată să meargă la intransigentul diriginte, cu care a dat la pace. Am fost marcat de această întâmplare ani de zile, nu înţelegeam exact resorturile oamenilor şi instituţiilor de atunci. Drept care în facultate, deşi credeam eu, că ştiu mai multă matematică decât toţi colegii la un loc, am adoptat o linie mai retrasă, m-am preocupat mai mult de filosofia lui Blaga decât de materiile de la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii. | ||||||||||||
This template was provided free from www.free-templates.org