|
Primele lectii de viata | |||||||||||||
|
Mi-aduc, cred că aveam 3-4 ani, prin 1952, când cu mama, am plecat de la Sibiu, la ţară -la casa străbunicului Ilie Boier din care pleca un ţigan miliţian, probabil mutat de noul regim în altă localitate. Eu, pasămite aveam rolul de “bărbat”, în această acţiune temerară. Am ajuns acasă, când miliţianul ieşea de pe verandă cu ultimele lăzi cu lucruri de ale nostre, între acestea şi câteva lăzi cu sobele de teracotă demontate. Mama nu părea să fie de acord şi stâlpul noului regim a luat-o de piept. Ajutorul meu a constat în scânceli şi plâns. Îmi mai aduc aminte de o scenă din casa străbunilor, eram cu aproximativ 3 ani mai mare, când s-a aflat că vine o “razie”, evident eu n-am înţeles “totul”, dar ştiu că a trebuit să-l ajut pe tata să încarce în coşuri cărţi ca să le ducem pe gunoi să le ardem. Ştiam deja că svastica germană era un lucru rău sau nepermis şi întrucât iubeam “Atlasul geographic, istoric, economic şi statistic” ediţia a VII-a, a lui Constantin Teodorescu si N.A. Constantinescu, am tăiat steagul Germaniei de pe harta din 1938, şi n-am pus atlasul în coşul care mergea la ars. Prin clasa a a 6-a colegul meu, Sâvu Cândea, fiul unui miliţian povestea ameninţător, cum asistase pe tatăl său la execuţii: „condamnaţii erau legaţi la ochi şi li se dădea drumul prin grădină, printre pomi, şi tata îi împuşca, din spate”. Tatăl meu avea deja probleme şi a plecat de acasă; mama peste un an a fost ridicată, în toiul nopţii de noiembrie, de un echipaj sosit cu un „Gaz”. Am crescut mai mare şi am mers la şcoli, la multe şcoli, din multe localităţi, deoarece familia având o origine tare nesănatoasă, trebuia, din când în când, când i se lua urma, să se mute. Întâi pleca tata, el era cel vânat, apoi veneam şi noi, deodată sau pe rând, cu mama şi cu fratele. Colindatul a ţinut până în 1962, când am intrat la liceu la Hunedoara. Ultima clasă de gimnaziu am început-o şi am terminat-o la Hunedoara. Întrucât prin octombrie 1961 mama a fost arestată, tata m-a trimis, peste iarnă, la un văr, în judeţul Sibiu, ca să se poată descurca singur cu fratele, în continuare la Hunedoara, unde i se părea că urmărirea sa a mai slăbit! Înainte de a fi arestată mama s-a întâlnit cu maistru Ioan Pop, dirigintele meu, care i-a spus mamei, că va avea mari neplăceri cu mine întrucât am o atitudine “aristrocată”, “distantă”, ne tovărăşească. Şi aşa a avut dreptate. | ||||||||||||
This template was provided free from www.free-templates.org