|
Justitie?
| |||||||||||||
|
Cine afirmă că avem justiţie sau îşi bate joc de magistraţii corecţi sau nu doreşte Justiţie Intr-un proces A (judecătoria Sibiu, 1997) cu privire la un accident auto s-a stabilit ca daca strada unde s-a produs accidentul are o banda pe sens de mişcare e vinovat justiţiabilul A şi daca strada are mai multe benzi pe sens e vinovat justiţiabilul B. Justiţiabilul A a venit cu o fotografie a străzii din care rezulta ca strada are mai multe benzi pe sens. Justiţiabilul B a a dus o adresa de la Politia din Sibiu, semnata şi stampilata de cineva din Politie, in care se susţinea ca strada are o singura banda pe sens. Sentinţa s-a dat in favoarea celui care a venit cu hârtia de la Politie. Ulterior, in apel, Justiţiabilul A a adus de la Urbanism planul străzii, semnat şi stampilat: adică in zona respective strada are 3 benzi pe sens. Strada cu pricina este la 3 minute de mers pe jos de la judecătorie şi chiar are 3 benzi pe sens indiferent de ce vrea unul sau celălalt. Întrebarea este daca a păţit ceva, magistratul, justiţiabilul B sau poliţistul care a semnat şi stampilat adresa falsă către Judecătorie? Evident, nu.În alt proces B (judecătoria Cluj 2003) e chemat in judecată statul român reprezentat de Banca Naţională şi Ministerul de Finanţe într-o pricină de confiscare de metal preţios. Instanţa cheamă in pricină în locul statului Primăria, primărie care nu reprezintă statul şi nu avea nici o legătură cu pricina. Sentinţa e halucinantă: întrucât am chemat în judecată Primăria, acţiunea se respinge!? Redactez un apel, cu un prieten, preşedinte de tribunal, şi rog instanţa să observe că în acţiunea introductivă chem în judecată statul. Tribunalul găseşte corectă sentinţa judecătoriei!? Exista legea de retrocedare publicată în MO, dar ce conta? Nu se judeca după legi ci după dispoziţii. În dosarul C (Curtea de apel Cluj 2004) pârâtul, statul român prin BNR, recunoaşte că are de înapoiat valoarea x reclamantului, doar ca magistrata stabileşte o valoare mai mică, fără a avea competenţă în materie. Unica competenţă având-o, în ţară, chiar pârâtul. Aşa că pentru a restabili adevărul a mai fost necesar un recurs! In pricina D (Judecătoria Braşov 2000) se dezmembrează o proprietate pentru ca terenul de sub nişte garaje puse de chiriaşi pe proprietate să fie atribuit chiriaşilor, fără ca să citeze un articol de lege sau de cod civil în baza căruia a fost confiscată proprietatea. Sentinţa e menţinută şi de tribunal, în aceleaşi condiţii, fără citarea vreunui temei legal! In dosarul E (judecătoria Sibiu 2002) nişte deţinători de titluri de proprietate în baza legii 18/91 cheamă în Justiţie pe proprietarii tabulari pe motiv că nu-şi pot ei intabula “proprietăţile”. Un notar, un procuror ameninţă proprietarii tabulari - dacă nu vor ceda o vor “păţi urât”. Pe un proprietar tabular chiar îl sperie şi acesta face o declaraţie că renunţă de bună voie la proprietatea lui. Instanţa cere probe de 3 ani la rând. Probele nu vin nici de la deţinătorii de titluri, nici de la comisia municipală de aplicare a legii Braşov şi nici de la prefectura Braşov! Faptul acesta nu a spus nimic magistratei care dispune practic confiscarea proprietăţii, in 2004. Se judecă apelul şi pricina e trimisă din nou la judecătoria Sibiu. Apare legea 247, între timp. Se rejudecă cauza şi stupoare, câştigă tot cei care n-au avut pământ şi nici acte doveditoare, fie ele şi măsluite. Deci, în loc să ajungă, eventual, în penal, ajung proprietari! In dosarele F (Braşov) 32 la număr familia unui secretar judeţean de partid cu ginerele securist şi apoi sri-ist, împreuna cu familia altui securist cu nora judecătoare, de 13 ani nu vor să plece dintr-un imobil care nu le aparţine. Instanţele nu văd că unii n-au vrut sa semneze contractul de închiriere propus, că au alte proprietăţi pe care le închiriază; după cum nu vede că ceilalţi au firme în locuinţă! După cum nu văd că şi unii şi alţii şi-au declarat eronat veniturile, că fac declaraţii false sub jurământ, că nu şi plătesc datoriile (închipuite chiar de ei) pe perioade mai mari de 3 luni (cât prevede OU40/1999). Samd Aceste lucruri le-am adus la cunoştinţa celor îndreptăţiţi – miniştri (Stănoiu, Diaconescu, Macovei), CSM (Lupascu si urmatorul) etc. Fără cel mai mic efect, cu excepţia unor scrisori deopotrivă de idioate şi de stereotipe, prin care eram anunţat ca nu se pot amestecă în actul de justiţie, ca şi cum le-aş fi cerut să se amestece. Semnalasem erori intenţionate de procedura sau aberaţii pur şi simplu. Cel mai mare privilegiu obţinut de la “Instituţii” a fost acela când s-a trimis memoriul meu hoţului ca acesta să se pronunţe dacă a fost sau nu hoţie! Cultura instituţională e integral cea moştenită de la dictatură, e neschimbata. | ||||||||||||
This template was provided free from www.free-templates.org