Mircea Vulcanescu

Să nu ne răzbunaţi!- le-a spus M.Vulcănescu fiicelor intr-o ultimă vizită la Aiud.
M.Vulcănescu nu ne-a îndemnat să uităm. Şi nu uităm!
- a răspuns peste decenii Virgil Ierunca, şi
sper că nici noi, cei de azi şi de mâine

        Spirit enciclopedic, filozof, finanţist de geniu, Mircea Vulcănescu s-a născut la Bucureşti la 3 martie 1904, a fost asasinat la Aiud sau la Jilava, se pare la finele anului 1952.
       „ ... nu era permis să vorbeşti în celulă. În fapt însă, cei închişi împreună instituiau mici universităţi culturale: învăţau limbi, făceau istorie, filosofie, îşi povesteau romane ... Într-o zi, gardianul îi aude vorbind ... Însă Vulcănescu, văzând că nimeni nu zice nimic, a preluat el totul şi s-a autodenunţat singur. ... A fost scos dezbrăcat şi dus la izolator. Înăuntru mai erau patru-cinci deţinuţi. ... La un moment dat, un tânăr ... a leşinat. Vulcănescu avea 50 de ani şi s-a gândit că e mai important să trăiască tânărul. S-a întins atunci ... cu coatele sub burtă, şi le-a cerut celorlalţi să-l pună pe tânăr peste el. ... Tânărul a scăpat, Vulcănescu a făcut pneumonie şi a murit.” - după C. Noica în relatarea lui Gabriel Liiceanu din Jurnalul de la Păltiniş.
       Intr-o scrisoare din 1997, din Paris, adresată scriitorului Ştefan Fay, cunoscut al familiei Vulcănescu, Sandra, fiica filozofului, mai preciza, conform mărturiilor unor supravieţuitori: "Tata a fost scos din celulă cu alţi 6 deţinuţi. Au fost duşi în curte unde, punându-li-se nişte pături în cap, ... 4 torţionari îi băteaua sălbatic cu ciomege şi bastoane de cauciuc. Tatii i-au rupt o coasta care i-a peforat pleura. Apoi au fost dezbrăcaţi la piele şi aruncaţi de-a valma în celula nr. 16, zisă Neagră, o încăpere din beci cumplit de rece şi cu duşumeaua udă ... răpuşi de oboseala au fost nevoiţi să se întindă pe jos. Atunci Tata le-a spus: "Dacă tot trebuie să murim aici, să-l salvăm barem pe cel tânăr. Să-l culcăm pe trupurile noastre." Aşa a făcut ...""

       „Lecţia primită de la el umileşte, în plus, o prejudecată: anume că totul trebuie dat şi cedat operei; că prin operă ne putem mântui dând uneori Cezarului ce nu-i aparţinea. Fals ne răspunde Mircea Vulcănescu, de dincolo de sacrificiu, cu modestia-i şi smerenia lui inegalabile. Existenţa dacă e pusă în situaţia de a servi semenul, dezvăluindu-i ceea ce-i fundametează adevărata statura de om faţă de sine şi faţă de Dumnezeu, poate pune în paranteză o operă, mai ales atunci când aceasta e tributară aranjamentului cu vremurile, cu conştiinţa sau cu vulgara fală ...” - scria Virgil Ierunca în comentariu la „Ultimul cuvânt”* tipărit la Paris, în 1983, în revista Ethos.

* * *

       „A existat în generaţia noastră un om care ne domina pe toţi: prin lecturile lui, prin fantezie, prin graţia intelectului, prin conştiinţa morală. Se numea Mircea Vulcănescu”. - scria C. Noica
       „Nu ştiai ce să admiri mai întâi la el: nestăvilita lui curiozitate, cultura lui vastă, solidă, bine articulată sau inteligenţa lui, generozitatea, umorul său, spontaneitatea cu care-şi trăia credinţa şi iscusinţa cu care-şi-o tălmăcea. Nu cred că am întâlnit alt om mai înzestrat cu atâtea daruri şi nici altul care să-l întreacă în modestie” - scria M. Eliade
       „În cine, întradevăr mai bine decât în Mircea Vulcănescu, se aflau înrădăcinate câteva constante de lumină ale spiritualităţii româneşti: omenia de proverb neîntrerupt, inteligenţa ca spor al cunoaşterii, credinţa ca putere a spiritului, cultura ca matcă de onoare a şederii în lume, onoarea însăşi ca îndreptar riguros al faptei şi binenţeles pasiunea de a fi de folos semenului, îndeosebi celui neîndreptăţit de întocmirea adesea şubredă a instituţiilor ...?" se întreba Virgil Ierunca
„Excelenţă şi scump prieten,
        ... Vă rog, în acelaşi timp, să transmiteţi D'lui Mircea Vulcănescu profunda mea gratitudine ... Mi-am exprimat personal, ... părerea asupra valorii profesionale şi competenţei acestui tânăr autor, remarcabil specialist, economist şi filozof, precum şi asupra prodigioasei lui inteligenţe, una dintre cele mai bine dotate, apărute în vremea noastră ... Vă mărturisesc marea mea mulţumire de a avea la Consiliul de organizare ... pe acest prinţ al Spiritului ... a cărui clarviziune şi subtilitate, nu sunt egalate decât de marea lui inimă şi frumosul şi nobilul său caracter.” * * Din scrisoarea lui Thomas Masaryk către Virgil Madgearu - ministru de Finanţe, 9 aprilie 1933 reprodusă de Ştefan Fay în „Sokrateion”, Ed. Humanitas 1991

Note

       * „Ultimul cuvânt” este apărarea rostită de Mircea Vulcănescu la 15 ianuarie 1948 în procesul lotului doi - un "proces simbolic, dar şi un proces total lui M.Vulcănescu pentru simplu fapt de a exista, şi în acelaşi timp procesul intelectualităţii române, în măsura în care aceasta s-a identificat cu sărăcia, cu nevoia şi cu neamul său ..." ca să-l citez din nou pe Virgil Ierunca.
       * * Thomas Masaryk, preşedintele Cehoslovaciei se referea la Proiectul economic al Estului Europei primit de la Mircea Vulcănescu. De altfel într-o scrisoare către Elena Văcărescu referindu-se la autorul acestui proiect scria: "Il a des traits de genie".

acasa    inapoi