Octav Onicescu

- sti si a servi, a servi si a sti -

de cercetator Octavian Capatina

Personalitate complexa, cercetator, matematician, fizician, ctitor de institutii stiintifice si filozof, Octav Onicescu s-a nascut in 1892 la Botosani. Licentiat in matematica si filozofie la Universitatea din Bucuresti (1913) are ca profesori pe Gh.Titeica, Dimitrie Pompei, Traian Lalescu, David Emanuel dar si pe C.Radulescu Motru, PP Negulescu, N.Iorga. Cu doctoratul luat la Roma cu prof. Levi-Civita, Castelnuovo si Voltera, ii revine onoarea de a prezenta la Paris, pentru prima oara principiile calcului diferential absolut, principalii tensori diferentiali de ordinul 2 ai spatiului cu 4 dimensiuni precum si ecuatiile gravitatiei sub forma einsteiniana unei elite internationale formate din J.Hadamard, E.Borel, Marie Curie, Lefschetz. In 1930 a creat Scoala de statistica, actuariat si calcul (institut al Universitatii) impreuna cu Gh.Mihoc, Miron Nicolescu, N.Teodorescu, Gr.Moisil, M.Snielevici, Sabin Manoila, N.Georgescu-Roegen, si Mircea Vulcanescu. Credincios viziuni sale globale, impreuna cu N.Teodorescu, Dan Barbilian, Gr.Moisil, Gh.Vranceanu, Serban Titeica, M.Neculcea a organizat din 1940 Seminarul de filosofia stiintelor.

"Eu nu sunt in primul rand matematician, necum probabilist, cum mi se spune de preferinta, sau un mecanician, cum nu vor unii sa ma considere. Eu insumi ma privesc ca un cercetator de fapte: umane, sociale, sau economice, de fenomene naturale, cu mijloace matematice, de preferinta probabilistice sau mecanice ... Am cultivat probabilitatea ca stiinta a masuri evenimentelor si proceselor aleatoare. Am cultivat mecanica ca suport sau ca model al oricarei stiinte a miscarilor naturale. Pe drumul acesta lung si complex am intalnit si geometrie, si metode ale algebrei, celei mai pure, si analiza propriu-zisa si toologie si nu m-am ferit sa le cercetez si la-le folosesc"

"Am studiat impreuna (Gh.Mihoc) ... problemele asimptotice ale sumelor de variabile inlantuite Markov si am lamurit complet aceasta problema cu cele mai adecvate mijloace ale analizei functionale. Am creat impreuna teoria lanturilor si proceselor cu legaturi complete care a devenit azi (1977) o mare doctrina si, intre altele, baza teoriei moderne a invatarii".
Onicescu a avut curajul, geniul si aparatul stiintific pentru a face din mecanica newtoniana si din teoria relativitatii cazuri particulare a unei noi conceptii globale. A reexaminat miscarea inertiala, fundamentul stiintei, si fructul a fost Mecanica invariantiva. Iata rezultatul, in cazul sitemului cu doua corpuri de mase m1, m2 si viteze v1, v2 aflate la distanta r, - expresiile necesare ale impulsurilor:
p1 = m1*v1 + µ*v2 + h1*ù*r,
p2 = m2*v2 + µ*v1 + h2*ù*r.
unde µ e masa de interactiune gravitationala iar ù este masa de repulsie
" Cladirea aceasta (nn - stiinta moderna de la Galilei la Lorenz) s-a facut cu genealitate de a lungul a doua secole, pana cand, cateva mici nepotriviri, la inceput, devenite apoi importante, - nepotriviri cu fenomele naturii au aratat ca totusi este ceva de schimbat in aceasta constructie geniala si colosala; dar de schimbat in asa masura incat sa ramana valabila pentru aproape intreaga fenomenologie ... Greutati de adaptare privesc numai anume fenomene, cele in care sunt caracterizate prin viteze foarte mari, distante foarte mari sau foarte mici, mase cu caracter mai curios, mai speciale, sau fenomenele ce privesc universul in totalitatea lui. .. Materia nu este ceva inert. Este ceva bogat, cu o anumita intensitate, cu o anumita capacitate atat energetica cat si de miscare."

Dupa terminarea facultatii, la scurt timp a batut ceasul reintregirii, soldat fiind este trimis, pentru un timp, profesor la colegiul Manastirea Dealu, unde profesori si elevi alcatuiesc o familie de invidiat de care isi aduce aminte cu placere:-"cum as putea uita pe acei minunati tineri ... care ne inconjurau nu numai cu aviditatea cunoasterii, dar si cu aceea umana sete de intelegere a vietii, pentru care stiinta, cultura literara, ca si cea fizica, virtutile de om, faceau o unitate ce constituia mandria noastra permanenta". In 1917, Onicescu, profesorii tineri si elevii vor schimba bancile colegiului cu transeele din Marasti, Marasesti si Oituz.

Ca si poetul, matematicianul, ara mereu gradina infinitului - spunea Octav Onicescu si intradevar el asa a facut aproape un secol;

acasa    inapoi