Augustin Maior

de Octavian Capatîna

 S-a născut la Reghin în 21 august 1882, a făcut studiile secundare la liceul piarist din Tg.Mureş (1896-1898) şi la gimnaziul catolic din Budapesta (1899-1900), a urmat şi a  absolvit Institutul politehnic din Budapesta (1900-1904),  s-a specializat la Universitatea din Gottingen (1905). In 1910 participa la conferinţa internatională a inginerilor PTT (Poştă, Telegraf, Telefonie) de la Paris,  ca delegat al Austro-Ungariei, şi în 1912 este ales membru în consiliul de administraţie a Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor din Ungaria. In 1919 este numit directorul general al Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor din Transilvania, şi director al Institutului de fizică teoretică şi aplicată din cadrul Facultăţii de ştiinţe a Universităţii din Cluj. A infiinţat, în 1919,  prima şcoală de telegrafie şi telefonie în Sibiu. In 1946 este ales decan al Facultăţii de ştiinţe a Universităţii din Cluj  şi membru  titular al al Academiei Române.  Augustin Maior moare în 1963 la Cluj.

Augustin Maior a început lucrările sale de pionerat, în ceea ce priveşte folosirea aceluiaşi cablu pentru mai multe convorbiri simultane, în 1905, în laboratorul Direcţiei generale P.T.T. din Budapesta. Lucrările s-au finalizat în 1907 când a realizat transmisia a 5 mesaje telefonice pe o singură linie de transmisie, la 15 km distanţă. Metoda folosită era şi este în continuare aceeaşi, multiplexarea în frecventă.  Pentru separarea  convorbirilor multiple de pe acelaşi fir, Augustin Maior foloseşte, tot în premieră, rezonatorul electric (electronic) şi nu cel mecanic cum se folosea în telegrafie până la el. Rezultatele sale practice sunt prezentate la un înalt nivel ştiinţific, punand bazele teoretice ale noului procedeu de telecomunicaţii. El are viziunea folosirii tuburilor electronice, a triodei, care tocmai se inventase, de către americanul Lee De Forest, în 1907. Lucrările sale teoretice se ocupa de distorsiunea semnalelor, de transmisia pe linii lungi şi de transmisia eficentă (piederea minimă de energie a semnalului la rezonantă). A. Maior a demonstrat  că distorsiunile se reduc atunci când circuitul se aproprie de rezonantă şi când frecvenţa purtătoare creşte. Multiplexarea frecventelor purtătoare era numită în epocă  trănsmisie multiplă cu curenţi purtători. Prin aceasta metodă de multiplexare a frecventelor purtătoare se realizează toate  telecomunicaţiile azi, fără fir (radio) sau pe fir de cupru sau sticla. Lucrările sale din acest domeniu cuprind, între altele şi: „Uber Mehrfach Fernsprechen” publicată în Elektrotechnische Zeitschrift, Berlin 1907, „Uber Wechelstrom Telephonie” din Elektrotechnische Zeitschrift, Berlin  noiembrie 1908, „High frequency alternating currents in Telegraphy, Telephony and forever Transmission” în The Electrician, 6 febr 1914, Londra, „Uber das Einschalten langer Leitungen mit Wechelstrom” în Elektrotechnische Zeitschrift, Berlin    1917.

 Pană la el se mai realizaze telegrafia multiplă, la care separarea mesajelor se făceau prin rezonatoare mecanice.  După el, germanul Ernst Ruhmer – inventatorul fonografului - face un experiment de telefonie multiplă, în 1908, între casă şi laboratorul propriu – aflate în vecinătate. Iar în 1911  ofiterul american George Owen Squier (fără lucrări şi pretenţii ştiinţifice) realizează  şi el o transmisie multiplă pe o linie foarte scurtă, la fel ca Ernst Ruhmer.

In a doua parte a vieţii sale ştiinţifice Augustin Maior ţine cursurile de „Electricitate şi magnetism” şi „Acustică şi optică” (1921) la universitatea din Cluj. Viziunea şi simţul tehnic  nu l-au trădat, nici atunci, când  în calitate de decan, în 1923, el îi aprobă lui Hermann Oberth să-şi susţină lucrarea  de licenţă „Racheta spre spaţiile interplanetare”,   după ce aceasta fusese respinsă la Universitatea din Heidelberg.   Se ocupa, în continuare, de campul gravitaţional şi statistica cuantică publicând lucrări dintre care amintim „Asupra minimului energiei cinetice a unui corp în miscare” (1926), „Asupra radiaţiei în camp gravitaţional” (1931), „Staţisţica cuanţică” (1933) şi „Gravitaţia şi variaţia lentă a unor constante fundamentale” (1942).

acasa    inapoi