Horea - rex Daciae

de David Prodan

O p e r a
Condiţiile sunt clare şi categorice.
1.Nobilul comitat şi toţi posesorii lui sa jure pe cruce cu toate odraslele lor.
2.Nobilime să numai fie, ci care unde poate primi o slujbă crăiască, din aceea să trăiască
3.Nobilii posesori să părăsească pentru totdeauna moşiile nobiliare
4.Şi ei să plătească dare ca şi poporul de rând
5.Pământurile nobiliare să se împartă între poporul de rând potrivit poruncii ce va urma, a împăratului


       Ultimatumul adresat de ţărănimea română răsculată Tablei comitatului Hunedoara la 11 noiembrie 1784, este, fără îndoială, cel mai avansat şi cel mai important act scris generat de răscoală. El exprimă, programatic, scopul ei ultim, care nu e nici mai mult nici mai putin decât desfiinţarea nobilimii şi implicit a raporturilor feudale. ... Condiţiile au ajuns apoi, în scris sau oral, în formă exactă sau parafrazate, pervertite, la mare circulaţie, şi în interior şi peste graniţe, în acte, scrisori, memorii, presă, broşuri. Reproducerile, mai mult sau mai puţin fidele, sunt nenumărate. Punctele le găsim redate exact în: ”Politisches Journal” din Hamburg, în „Journal politique de Bruxelles”, în broşura germană „Horja und Kotska”. Le apreciază ca esenţiale, le comentează revoluţionarul Jacques Pierre Brissot, viitor şef al girondinilor în scrisoarea sa deschisă adresată împăratului (Seconde lettre d’un defenseur du peuple a l’empereur Joseph II, sur son reglement concernant l’emigration, et principalement sur le revoulte des Valaques. Ou l’on discute a fond de droit de revolte du Peuple, Dublin 1785, pg 98).
       Viziune simplă, strict ţărănească ... Dar radicală, aruncându-şi săgeţile departe în viitor. Mai departe chiar decât programele revoluţionare următoare, care se vor mărgini să ceară desfiinţarea raporturilor feudale cu „împroprietărirea ţăranilor” pe loturile lor iobăgeşti, menţinând nobilimea şi proprietatea ei „alodială”. ... Desfiinţarea şerbiei, operată în ţările ereditare, s-a impus şi în Ungaria şi Transilvania ca o urmare directă a răscoalei. ...

M o ş t e n i r e a
       O schimbare profundă se operează în mentalitatea ei (nt - iobăgimea), îşi simte de-acum nu numai dreptatea, ci şi puterea, a crescut considerabil în conştiinţa forţei sale. A făcut o mare exprienţă: lupta nu e zadarnică. ... Numele lui Horea e steagul pe care nu-l mai lasă din mână. Nici măcar moartea lui cumplită, sub ochii ei, nu a convins-o deplin, Horea în imaginaţia ei supravieţuieşte şi calvarului său. ... A stigmatizat pe vecie pe trădătorii lui: în pâinea făcută din grâul cumpărat cu banii trădării ei au găsit sânge, sângele Horii! Şi nu s-a stins în popor de atunci ecoul:

Pân-a fost Horea-mpărat
Domnii nu s-au desculţat
Nici în pat nu s-au culcat
Prânz la masă n-au mâncat

o m u l
       Horea creşte în mărime nu înălţându-l deasupra masei, ci cufundându-l în ea, creşte prin perfectă identificare cu ea. ... Creşte nu prin singularizare, ci prin multiplicare. Aşa şi-a putut juca şi şi-a jucat autentic rolul de cap necontestat al răscoalei, aşa a putut deveni simbolul ei mobilizator. Ceea ce-l distinge în mijlocul semenilor săi e o dotaţie firească, o psihologie personală, un mai adânc sentiment al dreptăţii şi nedreptăţii, o mai ardentă pasiune, un mai acut curaj al acţiunii, curaj debordând marginile raţiunii şi îl disting spiritul de dăruire, de sacrificiu în serviciul tuturor. În iureşul răscoalei nu dă nici un semn de vreo ispită de mărire, de avuţie, e prins cu chimirul gol, ... Horea e inima masei, nu superiorul detaşat al ei.

other reference


acasa    inapoi