Bogdan Petriceicu Hasdeu

de Nicolae Iorga

Dicţionarul unei limbi trebuie să fie pentru un popor
o enciclopedie a traiului său întreg, trecut şi prezent.
În limbă o naţiune se priveşte pe sine însăşi ... Haşdeu

"A fost un om genial ... a dispus de cunoştinte în toate domeniile, aşa încât oricând putea uimi pe cei mai mulţi; a avut un spirit elastic cum cu greu s-ar mai putea găsi altul, şi, pe lângă aceasta pătrunzător, ascuţit; a fost un scritor îndrăzneţ în luptă şi de o necruţătoare ironie, a fost un convorbitor care aducea în discuţie puncte de vedere noi, şi, când nu putea lumina, orbea prin scăpărarea scânteilor, şi, când nu putea convinge pe duşman, îl îndepărta prin jignirea crudă a mândriei celei mai legitime, a sentimentelor celor mai gingaşe şi a ideilor celor mai îndelung şi mai adevărat iubite.
A dat culegerilor noastre de izvoare Arhiva istorică, a dat cea dintâi carte a slavisticei la români; a strâns în Cuvente din bătrâni probe într-ales din vechea limbă, lucru ce nu se mai făcuse de alţii; a grăbit dezvoltarea studiilor istorice, aruncând în circulaţie, mai ales pentru vremile vechi, prin Istoria critică, o uriaşă mulţime de informaţie nouă; a cutezat să viseze o mare enciclopedie naţională, încercată prin Magnum Etymologicum. În atâtea ramuri ale ştiinţei istorice şi filologice, el a fost un deschizător de cale ...
A fost frumos, a fost iubit, a fost mândru, a gustat larg din mierea cerească a gloriei; os de domn, s-a visat domn el însuşi. A fost şi bogat pe vremuri. A trăit mult şi a luat vieţii tot ce ea poate să deie."

* * *

       Bogdan Petriceicu Haşdeu, coborâtor dintr-o familie de cărturari nobili, s-a născut la 16 februarie 1836 în Cristineşti, jud. Hotin. A făcut şcoala prin Podolia, liceul la Chişinău şi universitatea la Harkov. Se angajează în armată, este judecător la Cahul, trece la Iaşi unde publică o serie de reviste literare, filologice si istorice (România, Foaia de istorie română, Din Moldova etc), ajunge la Bucureşti unde dezvoltă activităti literare, filologice, politice, ştinţifice prodigioase. Este ales membru a mai multor academii (Bucureşti, Sankt Petersburg, New York). Moartea fiicei sale, Iulia (1888), îl distruge sufleteşte şi-l scoate aproape din viaţa ştiinţifică. Moare la 25 august 1907 la Bucureşti. Are cele două însuşiri ale marilor spirite universale - geniu şi putere de muncă titanică.
        A modificat esenţial lingvistica introducând "principiul circulaţiunii în sensul mişcării productive a valorilor"- ca să-l cităm chiar pe Haşdeu. Un alt început îl face în 1874,când deschide la Universitatea din Bucureşti cursul de Filologie comparată punând în faţa limbii române sanscrita, zendica, armeana, elina, latina, albaneza, celtica, limbile germanice, slave şi neolatine.
        Lucrarea sa fundamentală - dicţionarul Etymologicum Magnum Romaniae (I-IV), e precedată de două lucrări de anvergură Istoria Critică a Românilor (1872) şi Cuvente den bătrâni (1878-1881). În Etymologicum Magnum Romaniae fiecare cuvânt e tratat exhaustiv: etimologic, fonetic, tonic, morfologic, sintactic, ideologic; sunt descrise şi regionalismele, şi arhaismele, şi cele ieşite din uz. Din această cauză, cu tot efortul supraomenesc, "tesaurul" se opreşte la cuvântul "bărbat".
        A practicat literatura ca joc, din când în când, ca să-şi stâmpere energia şi imaginaţia uriaşe, dar nuvela Duduca Mamuca (1863), monografia Ion Vodă cel Cumplit (1865), piesa Răzvan şi Vidra(1867) sunt capodopere

acasa    inapoi