Grigorie Ghica III

de Mihai Eminescu

… am vorbit, prin gura cronicarilor de acea figura barbateasca din istoria tari noastre, deosebita cu totul de umbrele efemere ale fanariotilor care l-au preces si l-au urmat. Alaturi de rapacitatea predecesorilor sai vedem pe acest barbat plin de dezintereseare īnchinānd viata sa binelui public, simplu īn obiceiuri, istet la minte, cumpanit la vorba, energic īn fapte, acest barbat care, domnind sub alte īmprejurari decāt acelea de slabiciune a patriei sale, ar fi devenit o podoaba a veacurilor, nu un martir. E drept ca pentru crearea unui om mare trebuieste conlucrarea a doi factori: unul este acela al īmprejurarilor, al doilea este caracterul si inteligenta persoanei istorice.
Aceasta a doua conditie Grigorie Ghica Voievod a indeplinit-o cu desavārsire. Urmarind cu īntelepciune si cumpatare binele si integritatea patriei sale, le-au mentinut cu rara energie personala pān-la cea din urma clipa a vietii sale. Ambasadorul austriac ce era īn aceea vreme, īn Constantinopoli, s-a vazut silit a īncredinta pe cancelariul Kaunitz, ca, orice tranzactie ar face cu acest voievod, concesiile sale vor fi numai aparente, caci acest caracter nu cedeaza si nu se pleaca. El va urmari īntotdeauna reīntregirea patriei sale, fie prin razboi, fie prin diplomatie; de aceea trebuie īnlaturat, īnlaturat cu orice pret. Astfel vorbeste si despre boieri; ei nu se pot cumpara nici cu bani, nici cu titluri, nici cu promisiuni. Sa fie bine constatat ca Bucovina era de facto austriaca pe cānd ambasadorul le scria acestea lui Kaunitz. Trebuia dar nimicit acest om, a carui tarie de caracter ameninta pe rapitorul patriei sale, trebuia asasinat īn taina, fara zgomot. Si astfel s-au si urmat.
In locul unde, comuna Iasi, a asezat un sarcofag de marmora, īn locul unde astazi se ridica pe o columna bustul nemuritorului martir, acolo s-au īntāmplat acea fapta a īntunericului, acea miselie demna de diplomatia veacului trecut, aceea nerusnata palmuire a slabiciunei si dezbinarii poporului romānesc. Si īntr-adevar, ce rusine mai mare putea sa ni se īmtāmple? Dupa ce ni se luase bucata de pamānt unde zac oasele domnilor nostri de la Dragos Voievod pāna la Petru Rares, dupa ce ni se luase vatra stramoseasca, īncepatura domniei si neamului moldovenesc si īn care doarme cenusa lui Alexandru cel Bun, legiuitorul si parintele tarii, si a lui Stefan Voda, pavaza crestinatatii īntregi, dupa ce-am pierdut pamāntul nostru cel mai scump, se asasineaza, prin influenta morala a Austriei, domnul care a īndraznit a protesta contra nerusinatei rapiri.
Popor romānesc, mari īnvataturi īti da tie aceasta īntāmplare! Daca fiii tai ar fifost uniti totdeauna atunci si pamāntul tau stramosesc ramānea unul si nedespartit. Dar veacuri de dezbinare neīntrerupta te-au adus la slabiciune, te au adus sa-ti vezi rusinea cu ochii. Nu merge la mormintele domnilor tai cu samānta dezbinarii īn inima, ci precum mergi s te īmpartasesti cu sāngele Māntuitorului, astfel īmpartasesteti sufletul tau cu reamintirea trecutului; fara patima si fara ura īntre fiii aceluiasi pamānt care oricāt de deosebiti ar fi īn pareri, frati sunt, fiii aceleiasi mame sunt. ...

acasa    inapoi