Ioan Corvin

de Mircea Eliade*

  "Cele 3 principate româneşti susţineau, pe rând lupta contra pagânilor. Dupa Mircea al Munteniei (nt - cel Mare după Haşdeu, dar mai cunoscut în istoriografia recentă ca cel Bătrân), cel care a preluat misiunea a fost Ion Corvin al Transilvaniei. Ion era fiul nobilului Voicu din familia Corvinestilor, un brav comandant, stăpân al domeniului Hunedoarei.
Ion Corvin, mare Voivod al Transilvaniei (nt – regent al regatului catolic de pe cursul median al Dunării din 1446 până la moarte), a învins, in anul 1442, două armate turceşti * *, a pătruns cu trupele sale, un an mai târziu, până în inima Balcanilor, şi a apărat cu succes fortăreaţa Belgradului, 1456, de Mohamed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului (nt - printr-o victorie strălucită).
Ion Corvin de Hunedoara a polarizat energiile tuturor românilor din Transilvania. El a fost flancat de oşteni ţărani, venind până şi din îndepărtatul Maramureş, conduşi de viteji comandanţi ca Simion de Cuhea, Gheorghe Mareş, Mihai de Talu, Bogdan de Zalău, Dan Susca etc. Ion Corvin a jucat o influenţă mare în celelalte două principate. Prinţul moldovean Bogdan (nt - tatăl lui Stefan cel Mare) îi scria lu Ion Corvin <<Ţara mea şi a ta sunt doar o singură ţară>>.
Gloria lui Ion Corvin, singurul prinţ creştin în stare să reziste lui Mohamed al II lea, s-a răspândit în toată Europa. << Ab unico Christi fortissimo athleta Iohanne voivod >> - scria papa Calixtus al III lea. Iar papa Pius al II lea într-unul din documentele sale menţiona naţionalitatea eroului: << non tam Hungaris quam Valachis ex quibus natus erat gloriam auxit>>.
La un an după ce Ion Corvin a murit (nt - de ciumă la Belgrad, pe 11 august 1456) pe tronul Munteniei se ridică cel mai aprig inamic al Islamului, Vlad, numit şi Ţepeş, datorită modului în care-şi elimina duşmanii – trăgându-i în ţeapă".

* * *

* tradus din "The Romanians - a concise history"- Mircea Eliade, Ed. Roza Vanturilor, Bucureşti, 1992
* * Repurtase o remarcabilă victorie asupra paşei Mezed la 23 martie 1442, lângă Alba Iulia; în vara aceluiaşi an, distrusese la Poarta de fier a Transilvaniei o mică oaste condusă de beglerbegul Rumeliei, ca mai apoi, la 2 septembrie, să sfarme literalmente grosul armatei turceşti, undeva spre izvoarele râului Ialomiţa. Incurajat, întreprinse marea expediţie din 1443, în care ajunsese până dincolo de Sofia, în care repurtase numai victorii şi băgase groaza în turci. Cruciaţii sunt învinşi la Varna, un an mai târziu,de Murad al II-lea. Intre cruciaţi era şi Ion Corvin şi Vlad Dracul - tatăl lui Vlad Ţepeş

acasa    inapoi