Ionel IC Bratianu

de Vasile Lechinţan

       Ionel I.C. Brătianu, fiul cel mare al liderului liberal Ion C. Brătianu s-a născut la moşia Florica (jud Argeş), în 1864. A urmat Colegiul Sf. Sava din Bucureşti, si a absolvit, la Paris, Şcoala de Poduri şi Şosele în 1889. Revenit acasă se angajează la CFR în subordinea lui Anghel Saligny. Debutează ca om politic în 1895, când este ales deputat de Gorj. Ocupă, apoi,în diferite guverne liberale sau de uniune naţională, diferite portofolii ministeriale: ale lucrărilor publice, a afacerilor interne (12 martie 1907 - 5 decembrie 1909), de război (4 ianuarie 1914 - 14 august 1916), a afacerilor străine (29 noiembrie 1918 - 36 septembrie 1919).
       În 22 decembrie 1908 (stil vechi) devine prim ministru, şi la 11 ianuarie 1909 preia şefia partidului liberal de la Sturza, care în vârstă de 75 de ani, a fost obligat să se retragă. Prin abilitatea sa politică a impus României, contra părerii regelui Carol I şi alui Petre Carp, statutul de neutralitate, în august 1914, ţara nefiind pregătită pentru intrarea în război (grav a fost că nici peste 2 ani ţara n-a fost mai bine pregătită). Intră în război în august 1916, după ce încheie un tratat cu Franţa, Anglia, Italia şi Rusia care dădea României garanţii că va primi Transilvania, Banatul şi Bucovina. Decât să semneze pacea cu puterile centrale în februarie 1918, Brătianu şi liberalii au demisionat. Regele Ferdinand a încredinţat formarea unui nou guvern generalului Averescu. Brătianu revine la cârma ţării în septembrie 1918, după prăbuşirea puterilor centrale, şi participă la Conferinţa de Pace de la Paris. Intransigenţa lui în problema Banatului, stârneşte adversităţi şi înţelege să se retragă de la Conferinţă (iulie 1919) şi din postul de prim ministru (septembrie 1919) pentru a facilita o soluţie cât mai avantajoasă ţării la Conferinţa de Pace. In ianuarie 1922 devine din nou prim ministru şi coordonează două momente importante şi revoluţionare (dacă le raportăm chiar la atitudinile sale de dinainte de război) din viaţa ţării: reforma agrară şi votul universal. Menţine ţara în sfera democraţiilor apusene. A murit la 24 noiembrie 1927, în plină criză dinastică, la 63 de ani.

* * *

       În vremuri de răscruce, de mari rupturi istorice, Ionel I.C. Brătianu a dat dovadă de coerenţă, şi de devotament faţă de ţară. Pentru că nu-şi trăda gândurile şi intenţiile, cu uşurinţă, era supranumit „sfinxul”. A condus ţara şi partidul său cu mână de fier, dar elegant. Autoritatea sa era unanim recunoscută. Ambasadorul Franţei, contele Saint Aulaire, i-a făcut următorul portret: ”Avea aerul mândru şi fermecător al unui mare senior din timpul Renaşterii”.

* * *
A fost prim ministru între:
9 ianuarie 1909 - 10 ianuarie 1911,
16 ianuarie 1914 - 9 februarie 1918,
14 decembrie 1918 - 1 octombrie 1919,
17 ianuarie 1922 - 30 martie 1926,
22 iunie 1927 - 24 noiembrie 1927.


altă referinţă


acasa    inapoi