Simion Barnutiu

de prof. dr. Gelu Neamtu

Nascut într-o familie modesta de învatator, S. Barnutiu, un stralucit student si apoi profesor de filosofie la Blaj, ajunge ideologul revolutiei de la 1848.
Barnutiu ajuns în fruntea miscarii nationale de emancipare, devine principalul ideolog al stavilirii masurilor de maghiarizare fortata a românilor din Transilvania.
În lucrarea sa O tocmeala de rusine si o lege nedreapta (1842), care circula în manuscris, a constituit baza gândirii si faptuirii sale ca faclie calauzitoare a revolutiei românilor. Ideile nationale din aceasta lucrare le vom gasi încrustate în marele sau discurs din 2/14 mai rostit în catedrala Blajului la 1848: „Daca si-au pierdut limba oarecare popor, si-au pierdut deodata caracterul si nationalitatea sa” scria Barnutiu în 1842, iar în 1848 îsi completeaza gândirea nationala cu proclamarea românilor ca natiune independenta si de sine statatoare care si-a scuturat jugul etnic si a înlaturat iobagia feudala, chemând totodata nationalitatile conlocuitoare la convietuire pasnica: „natiunea româna da de stire ca, voind a se constitui si organiza pe temelie nationala, n-are cuget dusman în contra altor natiuni si le recunoaste acelasi drept si voieste a-l respecta cu sinceritate, cerând respect împrumutat dupa dreptate; prin urmare, nici nu va suferi a fi supusa altora, ci voieste drept egal pentru toate”.
Filosoful D. D. Rosca a vazut în marele discurs al lui Simion Barnutiu expresia de cugetator european a lui S. Barnutiu.
Libertatea este pentru Barnutiu o lege de neocolit: „libertatea cea adevarata a unei natiuni nu poate fi decât nationala”. Libertatea si nationalitatea sunt notiuni de nedespartit, caci „cu persoana natiunii deodata se naste si libertatea ei”. Libertatea e conditia primordiala a culturii, e bunul suprem al oricarui popor. Iar libertatea numai nationala poate fi.
Simion Barnutiu demonstreaza ca uniunea fortata a Transilvaniei la Ungaria este nedreapta si antidemocratica. Era de fapt un rapt teritorial al Ungariei care trecea peste vointa majoritatii locuitorilor din Ardeal. Curentul antiunionist al românilor pe care l-a patronat Barnutiu a constituit transferarea în plan practic a ideilor sale filosofice. Aceasta orientare însemna în ultima analiza apararea fiintei nationale românesti din Transilvania.
Desi un om blând si timid ca si constitutie spirituala, în vâltoarea revolutiei devine un gigant nestapânit care, asa cum scrie Gheorghe Sion, „la cuvintele de patrie, natiune, românism el se entuziasma ca un poet, figura lui lua un aer de om inspirat, de profet, vorba lui un accent simpatic si dureros, cautatura lui zvârlea scântei de curaj...”
Stapânirea încearca cu lasitate sa-l captureze dar fara succes. În Comitetul National Român de la Sibiu, S. Barnutiu sta la cârma revolutiei române.
Revolutia românilor din Transilvania a avut doua obiective majore: 1) desfiintarea iobagiei si 2) împiedicarea anexarii fortate a Transilvaniei la Ungaria si deci stoparea maghiarizarii. Obiectivele au fost realizate si contributia lui S. Barnutiu la izbânda revolutiei democratice române a fost esentiala.
Înabusirea revolutiei conservatoare maghiare îl determina pe Barnutiu sa emigreze în Tara Româneasca.
Sprijina apoi actiunea celor mai luminati români de a realiza o Românie Austriaca (prin unirea Transilvaniei, Bucovinei, Banatului, Crisanei si Maramuresului) însa fara succes.
Se duce în 1852 la studii în Italia, si în 1854 se stabileste la Iasi ca profesor de logica. Aici, probabil în urma unor contacte din Italia, devine francmason într-o loja din Iasi. Are bucuria sa traiasca marea împlinire de la 1859 a unirii Moldovei si Munteniei.
N-au fost studiate înca îndeajuns cursurile sale privind Dreptul public al românilor care contribuie si ele, în masura în care sunt cunoscute la propasirea cauzei nationale.
În mai 1864 se întoarce muribund acasa. În drum, pe Valea Almasului, la Treznea, judetul Salaj, îsi da obstescul sfârsit.
Puterea sa de predictie, hotarârea sa de a lupta curajos si fara preget pentru eliberarea poporului sau de sub jugul feudal si etnic îl îndreptatesc la un loc de onoare în Pantheonul Natiunii ca un mare român.

english reference by Keith Hitchens & Stan Apostol

acasa inapoi