Scoala Ardeleana
Ce-i mâna, ce-i întărea, ce-i întărâta? Numai credinţa singură.
O credinţă cum nu se mai găseşte decât în faptele apostolilor.

din "Gândirea românească în Transilvania,
în secolul al XVII-lea", de Lucian Blaga

Samoil Micu Clain S-a născut la Sadu (jud. Sibiu) în 1745, un după izgonirea unchiului său Inochentie din scaunul vlădicesc. A scris, între foarte, foarte multe între care şi: Gramatica, Aritmetica, Logica, Metafizica, Legile fireşti, Canoanele tuturor săboarelor în beserica Răsăritului, Învăţăturile Sf. Ciril de la Ierusalim, Învăţăturile lui Toma de Kempis, Viaţa şi fabulele lui Isop, Cuvintele ale Sf. Ioan Gură de Aur, Itsoria schismei între besearica Răsăritului şi a Apusului, Teologia moralicească, Istoria, lucrurile, şi întâmplările Românilor pe scut aşezată; a tradus Biblia din greceşte; a adunat materialul pentru “Elementa linguae Daco-Romanae sive Valachicae” completat de Gheorghe Şincai.

“poate cel mai harnic tălmăcitor pe care l-a cunoscut literatura noastră, a dovedit, precum vom vedea, prin traducerile sale, un simţ cu totul excepţional pentru genuitatea limbii româneşti. În general el s-a alipit în scrierile sale graiului vorbit cu o dragoste pătimaşă, în stare prin puterea ei să-l ferească de toate acele ciudate păcate împotriva naturii, de care pe bună dreptate pot fi învinuiţi latinştii de mai târziu ... Eforturile lui Samoil Clain merg spre întemeierea unui grai filozofic românesc, a unui grai ce nu se mulţumeşte cu asimilarea neologistică, ci încearcă să regândească lucrurile, filozofic, pătrunzând până la rădăcinile proprii graiului nostru. ... El nu va folosi neologismul decât atunci când pentru redarea unui termen nu se găsea în limba românească vorbită de popor nici un echivalent ... ”

Gheorghe Sincai S-a născut în Sămşud (jud. Mureş), în 1754. In 1774 predă la Blaj retorica şi poetica. În 1779, împreună cu Petru Maior, îşi ia la Roma titlu de doctor în filozofie şi teologie! A scris, între multe altele şi "Chronica românilor şi a mai multor neamuri" despre care un cenzor scria: "Cartea e demnă de foc şi autorul de furcii (Opus igne, author patibulo digni)"!

“Luciditatea, cu care Şincai ţine să pună, uneori, în lumină, tendinţele de exploatare, ce rânjesc de sub pretexte spirituale, este impresionantă prin incorubtibilitatea ei. ... La anul 1601 al Cronicii, Şincai scrie: “Dosithei, patriarhul Ierusalimului venise în Ardeal la Braşov, cât să ceară milă de la ceştini, cât să.şi vândă indulginţele sau iertările de păcate, de care şi tatăl meu Ioan Şincai îşi cumpărase una cu 40 nde lei, ca să i se pună pe piept cînd se va asturca, dară eu n-am lăsat să i se pună, bine ştiind că darul lui Dumnezeu nu se poate vinde pe banii.” ... Nu odată Şincai arată în Cronica sa cât de lumeşti au fost interesele, de care s-au lăsat îndrumaţi creştinii în cursul veacurilor. “Creştinii în timpurile de acum (1236) se mânca unul pe altul, şi aceasta o făcea din îndemnul arhiereilor celor mari, carii numai întru aceea se sârguia, că să-şi lăţească domniile, iar nu adevărul, nici credinţa şi dragostea creştinească” Nu găsim în sufletul lui Şincai nimic din acel “fanatism” al unor dintre intelectuali români de mai târziu uniţi cu biserica Romei. El, unitul, îşi păstrează obiectivitatea chiar şi în chestiunile istorice, care pentru o conştiinţă catolică erau dintre cele mai delicate ... Oportunitatea formelor instituţionale ale confesiunilor bisericeşti Şincai o aprecia în perspectiva politică. ... Scriind bunăoară despre unirea românilor din sudul Dunării cu Patriarhia Romei sub domnia lui Ioniţă (la 1201), Şincai îşi exprimă regretul că românii din sudul Dunării n-au rămas uniţi cu biserica Romei, căci prin aceasta ai ar fi fost mai apăraţi ca naţionalitate ...”

Petru Maior S-a născut în Căpuşul de Câmpie (jud. Mureş), în 1761. In 1774 predă la Blaj retorica şi poetica. În 1779, împreună cu Petru Maior, îşi ia la Roma titlu de doctor în filozofie şi teologie! A scris, între multe altele şi Învăţătura firească pentru surparea supestiţiei norodului şi cartea de drept bisericesc Procanonul.

“Maior trece numaidecât la dezbaterea chestiuni pretinsului primat al apostolului Petru şi la discuţia textelor pe care biserica romano-catolică îşi întemeiază pretenţiile de dominare a bisericii. Petru Maior decide categoric: “Puterea şi stăpânirea ce e dată Bisericii asemenea şi întocma iaste întru toţi apostolii” Prin chemarea şi învestirea apostolilor cu darul sfântului duh din partea lui Iisus Cristos nu s-a dat nici unuia prerogative sau autoritate mai mare decât celorlalţi. ... În partea a doua a lucrării (Procanonul) Petru Maior încearcă să demonstreze că darul infaibilităţii îl are biserica, iar nu papa, şi anume numai biserica în calitatea ei de adunare a arhiereilor şi exclusiv în chestiuni dogmatice. Iisus Cristos a adus în lume o învăţătură religioasă morală; el a împărţit darul Sfântului Duh apostolilor şi urmaşilor acestora şi le-a dat împuternicirea ca în sobor să poată decide in toate chestiunile de cdredinţă”

Ion Budai-Deleanu S-a născut în Cigmău (jud. Hunedoara), în jurul anului 1760. Din 1777 urmează la Viena facultatea de Drept şi de Teologie! A scris, între altele şi “Combaterea notelor publicate la Cluj, în 1791, cu privire la petiţia naţiunii române, Kurzgefasste Bemerkungen uber Bukovina, De originibus populorum Transilvaniae commentatiuncula cum observationibus historico-criticis, Temeiurile gramaticii româneşti, Lexicon românesc-nemţesc şi poemele Trei Viteji şi Ţiganiada.

“ ... una din împrejurările care au înlesnit lui Budai-Deleanu să continue atitudinea de frondă şi în perioada de reacţiune conservatoare post-iosefină, a fost fără îndoială pasiunea sa creatore, şi incă într-un gen literar menit să stârnească râsul eliberator”

alta referinta de acad. Camil Mureşanu
alta referinta

acasa    inapoi