PRM-ul, cea mai proastă investitie electorală


         Concluzionam cândva, undeva (Adevarul de Cluj/18.01.05) că aţi da votul PRM-ului este o acţiune inutilă. Am greşit. Aţi da votul PRM-ului e antinaţional. Ca să se vadă că gândesc întregul şi nu doar partea, susţin că aţi da votul hoţilor şi tâlharilor din celelalte partide e din punct de vedere al energiilor poporului român la fel de rău! Radu Ciontea, pe vremuri, preşedintele PUNR-ului afirma că întrucât n-a vrut să “joace” cum i s-a cântat, de la cel mai inalt nivel, Petre Roman şi ciracii săi, din securitate, au inventat PRM lui Vadim! Asta susţinea cu oarecare temei Radu Ceontea, ţinând cont de amănuntele date. Oamenii fostei Securitaţii, lucrau, cel puţin atunci imediat după “revoluţie” la combinaţii politice şi a ieşit ce se vede.
         Acoperirea cu rost a PRM-ului era, în ochii unora, aceea - de forţă politică justiţiară şi de forţă politică naţională, ce pune interesele celor mulţi deasupra intereselor personale. Azi e evident, pentru tot mai mulţi, că această acoperire e falsă. PRM-ul s-a solidarizat cu cel mai corupt - partid şi lider de partid, atunci când o instituţie a statului vroia să cerceteze un caz de corupţie. Tocmai atunci când se testa “rezistenţa” sistemului ticaloşit, iar o victorie ar fi putut fi un punct de cotitură in evoluţia nostră, PRM-ul avea “scrupule” legate de drepturile omului psd-ist! In schimb atunci când toarnă tone de mizerii in capul “duşmanilor” politici, n-au scrupule. Când s-a pus problema, în Senat, a Agenţiei de Integritate, din justiţiarul PRM n-a mai rămas nimica decât penibile motivaţii legate de dreptul la imagine (al hoţilor). Ce bune-s drepturile astea, azi, pentru oligarhi şi ciraci lor din toate partidele, mai toti slugi ale dictaturii până deunăzi. Intenţia PRM-ului de a se solidariza cu oligarhia şi marionetele lor, la referendum (19 aprilie 2007), din Parlament, nu va face decât să confirme concluzia de mai sus.
         Dacă am vazut faptele şi ce a mai rămas din imaginea de justiţiar, să vedem, acuma, care e situaţia in problema naţională. De ani de zile PRM-ul culege intre 10-20% din sufragii şi nu lasă in urmă nimica, nu construieşte nimica. Comparat cu partidul oponent, bazat pe rasă, care adună aproximativ 5%, dar care atârnă, la guvernare, ca un partid cu 20%, PRM-ul se dovedeşte cea mai proastă investiţie electorală. Corect e să spunem, că această irosire de 20% din puterea electorală e nimica pe lângă celelalte două rezultate eminente ale PRM-ului.
         Rezultatul PRM in politica internă e că acest partid a împins, cu harnicie şi voioşie, în braţele debilei puteri de la Bucureşti partidul rasist menţionat mai sus; rezultatul în politica externă este - că a legitimat, a dat greutate unui paradox, şi anume - că cel mai vegetal şi tolerant popor , să fie considerat extremist prin maşina de propagandă a celui mai intolerant popor din Europa. Intoleranţă bazată pe o cultură a urii, faţă de nemţi, faţă de slovaci, faţă de sârbi, faţă de români. In Europa nu cei care după imprejurări ard şi dărâmă biserici, devastează cimitire, ridică rasismul la rang de principiu politic, care au ras, pe unde au putut, majorităţile etnice care le stateau in cale (de exemplu Suabia Turcească) sunt extremişti, ci români descendenţi dintr-o matrice stilistică care condensată spune aşa “defensivi şi cu împliniri în post existenţă”(vezi Blaga).
         Evident noi nu putem impune mai marilor Europei să ştie adevărul istoric în această privinţă, atâta timp cât nici imbecili noştri conducători, fără excepţie, nu sunt in stare să inveţe istoria Transilvaniei, a Basarabiei şi a Europei centrale.
        În sfârşit, să numai vorbim de recenta ispravă PRM-istă in problema condamnării comunismului, comunismul edificat in Transilvania de horthişti; comunism care s-a dovedit cel mai antinaţional şi depravat regim din câte au fost. E drept, dezastratul produs de communism il vom putea contempla pe de a-ntregul, poate peste două generaţii.
Orice vot dat PRM-ul lui Vadim este un vot împotriva naţiuni române şi are o valoare de 2 voturi date rasismului şi şovinismului.
Octavian Capaţina,


Inapoi