Noul ministru al Educației, profesor de psihologie, dincolo de vocabularul său de strictă specialitate bogat, pare mai degrabă obtuz, închis decât larg, deschis. Poate greșesc! Poate sunt sub influența unui excepțional profesor de filozofie, Vasile Muscă (1944-2025), care deplângea căderea din majorat (filozofie) în minorat (psihologie). Dar ce dovadă mai bună avem la îndemână decât intenția ministrului de a scoate din programa de liceu Istoria românilor și Geografia? Acestea fiind piloane importante al identității unui popor. Un profesor, un intelectual poate fi cumpărat cu bucata (un exemplu: Un ignorant aplaudat din ignoranță ) pentru o astfel de „întreprindere” de către un actor statal ostil, cu scopuri pe durată lungă. Dar un ministru nu trece prin mai multe filtre de evaluare? O clasă politică, care e mai degrabă expresia grupurilor infracționale locale și centrale respectiv a agenților unor puteri imperiale, rasiste, șovine și revizioniste, cum ar putea constitui vreun filtru? Ministrul întrebat despre șeful său politic, fără bacalaureat, a relativizat și schimbat subiectul. Oricum, pe unul nu-l poți bănui că a citit, pe celălalt nu-l poți bănui că a citit cu folos vreo carte importantă și relevantă de cultură națională, refer aici doar câțiva: L. Blaga, I.I. Russu, A. Armbruster, D. Prodan, V. Pârvan, Gh. Brătianu, I. Slavici, G.Barițiu, R.W. Seton-Watson, A. Brauchle, S. Dragomir, E. Hauler, J. Weidlein sau M. Netea.
      În fine să vedem prin câteva exemple ce înseamnă să nu-ți cunoști istoria, la modul general, nivel de bacalaureat.

1. Într-o emisiune numită „Garantat 100%” un medic de la IML București specializat în genetică a susținut, cu un zâmbet amuzat, că românii au gene asemănătoare cu croații, cu ideea că am proveni din croați. Dacă dl doctor ar fi făcut un liceu ca pe vremuri, ca în Franța azi, dând de această provocare - 30 mil. de români să vină din 5 mil. de croați, atunci ar fi răsfoit câteva cărți sau reviste ca să se dumirească asupra „miracolului”. Și ar fi găsit de exemplu în Foaia Asociațiunii Transilvania, nr.11/1877 o explicație istorică relevantă pentru a trage anumite concluzii:
      Ferdinand al II-lea (1619-1637), Habsburgul, la 1622, cere organelor administrative din Croația și Slavonia, să respecte drepturile și privilegiile românilor din aceste provincii. Mai mult la 1630, Ferdinand al II-lea dă un statut în baza căruia românii dintre Sava și Drava erau împărțiți în 3 căpitănate în frunte cu câte un căpitan ales de către cnezi în ziua de Sf. Gheorghe. Dintr-un document al Vaticanului, aflăm că mai la sud de Balta, între Drava și Sava a fost o populațiune curat românească și foarte numeroasă, care sub jug turcesc se adresează împăratului Sfântului Imperiu Roman, Ferdinand al II-lea, în anul 1631, pentru a mijloci trimiterea unui cap al bisericii din orient pentru îndrumarea preoților proprii. La 1641 Vaticanul îl trimite pe misionarul Raphael să-i convertească, pe români, la catolicism.

2. Dl Hurezeanu, acum ministru, cu ani în urmă doar intelectual, cu ocazia unei conferințe ținute la Ateneu de către Helmuth Kohl, îi ia acestuia un interviu și îl întreabă pe fostul cancelar, nici mai mult, nici mai puțin, dacă ei, nemții, nu mai sunt supărați pe români pentru trădarea din 23 august 1944! Adică cum? Să nu știe marele intelectual că Germania ne-a trădat de 4 ori înainte? Așa se pare! Datele 23 aug. 1939/Moscova, 12 noi. 1939/Brechtesgaden, 30 aug. 1940/Viena și 6 sept. 1940/Craiova, nu-i spun nimica? Sau poate e doar laș și slugarnic. Am motive să cred în această alternativă.
       Pentru mulți intelectuali români slugărnicia fiind o trambulină, mai ales în perioadele totalitare sau de democrație originală.

3. Neagu Djuvara, un absolvent de istorie la Sorbona (1937), cu multiple și diverse preocupări ulterioare în occident, altele decât cercetarea istorică, a ajuns la senectute să scrie istorie românească; era avantajat de o bună mânuire a cuvântului, de un șarm personal. Dar, vai, una e să povestești frumos și cu totul altceva e să fi cunoscător al istoriei. Așa că o dădea din bară în bară. Ba susținea o narațiune a Moscovei despre Basarabia, ba se făcea de râs susținând, ca la un pahar de vin, că Ștefan cel Mare nu putea fi sfânt, căci i-au plăcut muierile; să ne lămurim sfinții au fost oameni și funcție de perioada trăită au fost aleși dintre martiri, dintre episcopi și învățații care au descifrat tainele Bibliei, dintre păgâni sau destrăbălați convertiți și smeriți, dintre șefi de trib, nou convertiți, care au hăcuit la propriu zeci de mii de păgâni sau eretici, șamd. Și asta nici nu înseamnă istorie, ci doar cultură generală în Europa. În O scurtă istorie ilustrată a românilor, lansată cu mult fast și asistență străină, Neagu Djuvara are o jumătate de pagină despre Revoluția Română din Transilvania, adică absolventul de istorie nu a înțeles nimic din istoria noastră. Dar nimic relevant! Sigur, despre istoria aromânilor, a familiilor boierești din Muntenia, etc. va fi scris și ceva valoros și neștiut de istoricii de profesie. Apoi, sedus de o idee, de o comparație încearcă să vândă o ipoteză ca fapt istoric. Dincolo de faptul banal că o comparație nu ține loc de argument, dincolo de faptul că in istoriografia românească era hiperbolizat documentul (Dimitrie Onciul) Neagu Djuvara o ținea pe a lui, pe comparație.

4. Multe alte exemple pot fi date, cu oameni cât se poate de diferiți, inconfundabili (Dorin Tudoran, Stelian Tănase, etc), dar care au un numitor comun. Alți, după părerea mea, fac ceea ce fac contra cost.
       Într-o cultură prin excelență tolerantă, care are vecine, în est și în vest, două culturi absolut intolerante, a căror expresie politică e una imperială și disprețuitoare față de individ, respectiv una rasistă, șovină până la genocid, să vii cu propunerea eliminării istoriei din programa scolară nu poate fi explicată prin logică și argumente. E altceva! Nebacalaureatul Ciolacu sau imperturbabilul Iohannis ar trebui să-l demită, respectiv să-i ceară demisia imediat. Știm, cu părere de rău, că nu o vor face, ei nu înțeleg grozăvia, nu sunt mobilați pentru așa ceva. Batjocorirea noastră continuă de către marii noștri guvernanți a născut monștri precum Georgescu, Simion sau Șoșoacă.