Domnule președinte Klaus Iohannis,

Domnule prim ministru Victor Ponta,

Domnule viceprim ministru Gabriel Oprea,

Domnule Liviu Dragnea,

Doamnă Alina Ghorghiu, domnule Vasile Blaga

Despre salariile bugetarilor și legea unitară (corelată) a salarizării

  Pe de o parte este momentul abandona modul salarizare bugetarilor de altă parte din modul cum s-a făcut, de curând salarizarea demnitarilor se vede că nu este suficientă inteligență la nivelul decidenților politici. Stupida abordare, de azi, a declanșat o spirală greu de stăpânit, o întrecere “socialistă” a sindicatelor de mărire a salariilor bugetarilor. Mai grav, avem solicitanți de măriri salariale și din profesiuni prea bine plătite deja în raport cu  nivelul competitivității reale, profesiuni care nu se bazează nici pe muncă nici pe învățătură!  S-a declanșat deci și o spirală a nerușinării.  Evident sunt și solicitări îndreptățite,  rezolvarea trebuind tratată nu separat ci unitar (cum se intenționează de altfel, doar că stabilirea unor valori absolute a retribuțiilor este profund greșită, a mai încercat-o fără succes guvernul Boc-Marko).

Dacă nu a fost suficientă inteligență ca ideea de transformare să vină dinlăuntrul păturii politice nu ar trebui să tragem  concluzia că  toată pătura politică este opacă  astfel încât să nu accepte o abordare nouă.  Din aceste motive supun atenției dvs niște principii care trebuie să stea la baza unei legi unitare de salarizare a bugetarilor:

1.       Legea unitară de salalarizare a bugetarilor ar trebui să stabilească exclusiv raporturi salariale și în nici un caz valori absolute(1500, 2000, 3000 de lei șamd). Stabilirea unor valori absolute nu arată decât dispreț față de cei care aduc valoare în România, pe lângă faptul că  trebuie corectată după ce apar diferențe în productivitatea din economia reală. Corectura se face de regulă sub presiune sindicală sau șantaj și este partială vizând segmentul care face presiunea – anulând în fapt esența legii “unitare”! (vezi capitolul Pactul social din Cea de a treia cale, Ed. Negoiu 1994, sau din România absurdă, România creatorilor,  ed. Negoiu 1999,)

2.       Odată  stabilite raporturile salariale acestea se raportează la salariul mediu din economia reală, smer, și pot evolua  anual funcție de productivitatea / salarizarea din economia reală, fără vreo intervenție legislativă sau guvernamentală. Actualizarea salarială fiind doar o chestiune tehnică.  Astfel bugetarii vor avea salarii mai mari sau mai mici după cum va evolua productivitatea din sectorul privat, adică din România reală. Jocul cu salariile nu va mai fi astfel apanajul partidelor politice de a declanșa derapaje de la legea salarizării unitare: corecturi unilaterale,  apoi legi speciale și în final haos salarial. Astăzi sunt gunoieri sau șoferi care câștigă mai mult decât un medic!  Solidaritatea  dintre conduși și conducători - raportatea retribuției bugetarilor la retribuția creatorilor de valori -  va fi de bun augur pentru o Românie normală, pentru o țără cu viitor.

3.       Nimeni nu își stabilește sieși propriul salar.

Una peste alta am putea avea, de exemplu și numai cu titlu de exemplu:  președinte - 10x smer, prim ministru, președintele ICCJ și președinții legislativului - 8xsmer, miniștri – 5-6xsmer, secretar de stat – 4-5xsmer, medic 2-4xsmer, dascăl 1-3xsmer, funcționar 0,5-1xsmer, plajă salarii regie națională 0,7-3xsmer, plajă salarii regie locală 0,5-2xsmer, șamd. Anual pe baza smer-ului stabilit de Institutul Național de Statistică  salariile  bugetariilor se aduc la zi, automat. Medicii deși nu sunt bugetari, în sensul în care un parlamentar, un ministru, un primar, un polițist, un funcționar sunt, până la descâlcirea legislativă a  acestei anomalii și la dimensionarea corectă a contribuției de sănătate - trebuie tratați, în această fază, la comun cu bugetarii adevărați.  Mai sunt și alte confuzii care trebuiesc bine analizate și apoi lămurite  - diferite agenții guvernamentale cu salarii nejustificat de mari se autoconsideră în economia reală, desi salariile din aceste agenții sunt alimentate, de fapt, tot din bani publici.

Modul cum se ajunge la aceste raporturi salariale este crucial. Acest proces trebuie să fie depolitizat și rupt inclusiv de interesele de grup profesional. Raporturile salariale trebuie să fie foarte bine cumpănite și gândite să facă față nevoilor societății pe următorii 20 de ani. Raporturile salariale odată stabilite dincolo de interese particulare și de grup politic trebuie să facă  obiectul unui referendum.

Cu considerație și speranță,

Cerc. Şt. Pr.  Octavian Căpăţină, 21 septembrie 2015, Cluj Napoca