Politicile / schemele actuale din cercetare sunt neschimbate la noi de 40 de ani, ele fiind ineficiente. Până în 1985, în ceea ce privește calculatoarelor noi țineam pasul cu America (la IBM 360 răspundeam cu DACIC 200 și Felix C256, la PDP11 răspundeam cu Independent-100 și Coral 4011, plus aplicațiile soft aferente) la o distanță de vreo 3 ani. La calculatorul personal IBM-PC nu am mai avut capacitatea tehnologică de răspuns. Dar echipele de dezvoltare soft erau numeric la capacitate maximă în 1985. Unele aplicații soft pentru I-100 și Coral trebuiau finalizate, prin urmare s-a luat decizia să se continue finanțarea colectivelor de dezvoltare software după următoarea schemă: cercetătorii propuneau temele de cercetare, birocrația din Centrală/Minister aproba, cercetătorii finalizau aplicațiile și propuneau alte teme, într-un ciclu nesfârșit, în acest carusel formalismul devenind tot mai pronunțat. Aceeași schemă am întâlnit-o în programele de preaderare la UE și apoi în cele UE. Birocrații din Minister/Departament, evident, nu puteau și nu pot gestiona părțile științifică, teoretică, tehnică, au apelat atât la „forme birocratice”, cât și la un corp formal, de regulă din universități, care în majoritatea cazurilor se (auto)servesc între ei. Ce te faci când un cercetător, mai tânăr, propune o temă care-l depășește pe învechitul și „corelatul” profesor din comisia de aprobare? Corelația se referă la „servirea” finanțărilor între profesori: eu aprob temele tale, tu aprobi temele mele. Validarea rezultatelor rămâne în același cerc vicios descris. O altă formă de CORUPȚIE. Sigur, au existat și există și excepții.
       Conform Legii bugetului/2025, la niște cheltuieli totale de 746,36 miliarde lei - o cheltuială nesemnificativă de 0,336 miliarde pentru Cercetare (0,2%) IMPUNE EFICIENTIZAREA. Propunem:

1. Separare. Trebuie să avem o separare între cercetarea teoretică și tronsonul cercetare - inovare - dezvoltare (CID) cu finalitate practică; atât în ceea ce privește bugetul cât și metodologia de finanțare. Trebuie ca CID să servească direct industria și dezvoltarea industrială. Primul obstacol va fi birocrația din Minister/Departament. Marea industrie, mica industrie și startup-urile vor putea depune teme de cercetare pe bugetul alocat separat, teme care se vor licita de către institute publice și private sau cercetători individuali. O inversare copernicană în abordarea finațării CID.

2. Metodologii. Vor fi trei metodologii diferite (acordare, abordare, rezultate): una pentru cercetările din domeniile lingvistic, arheologie, istorie, antropologie, paleogenetică, una pentru celelalte cercetările teoretice (fizică, chimie, astrofizică, matematică, biologie, etc) și alta pentru CID. În general, pentru a salva fondurile de cercetare de căpușare: i)un cercetător nu poate ponta în aceeași unitate de timp în mai multe teme, ii)o temă de cercetare terminată fără rezultate concrete scontate va avea consecințe asupra cercetătorilor în cauză și iii)foarte important, o cercetare dintr-un domeniu sensibil se poate da mai multor colective, care intră în competiție între ele; o cercetare poate continua dacă în etapa anterioară nu s-a finalizat dar a creat cadrul pentru dezvoltările ulterioare.

3. Rezultate previzionate. Industria mare și mică va fi servită direct de către cercetători cât se poate de rapid. În timp, o parte din finanțarea cercetării va fi preluată de către sectorul privat. Această cofinanțare de către sectorul privat va fi garanția eficienței CID. Iar fondurile de finanțare a cercetării vor crește proporțional cu rezultatele practice.
       Un exemplu reprezentativ pentru acest moment: adunând resursele umane necesare, oriunde s-ar afla, trebuie să avem în maxim 6 luni primele drone (de cercetare, de diversiune, de atac) în testare și în alte 6 luni pe liniile de fabricație.